OK
X
craniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. cranium, gr. kranion, după fr. crâne)
1.
scheletul,
sistemul
osos
al
capului.
bucraniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. bucranium, fr. bucrane)
1.
motiv
ornamental
constituit
dintr-un
cap
de
bou
împodobit
cu
ghirlande
de
flori,
panglici
etc.,
în
arhitectura
antichității
și
a
Renașterii.
condrocraniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chondrocranium)
1.
craniu
cartilaginos
al
embrionului.
endocraniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. endocrâne)
1.
fața
internă
a
cutiei
craniene.
epicraniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épicrâne)
1.
structură
care
acoperă
craniul.
neurocraniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. neurocranio)
1.
porțiune
a
cutiei
craniene
care
conține
creierul.
pericraniu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. péricrâne, engl. pericranium)
1.
membrană
care
învelește
creierul.
2.
periost
la
suprafața
exterioară
a
craniului.
acraniate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. acraniens)
1.
pl.
subîncrengătură
de
animale
cordate
primitive,
lipsite
de
craniu.
acranie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acranie)
1.
monstruozitate
caracterizată
prin
lipsa
craniului.
acrocefalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrocéphalie)
1.
malformație
congenitală
constând
în
țuguierea
craniului;
oxicefalie.
acromicrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acromicrie)
1.
stare
anormală
prin
insuficiența
secreției
hormonului
de
creștere
al
hipofizei,
prin
dezvoltarea
insuficientă
a
extremităților
și
a
craniului.
batrocefalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (batrocefal + -ie)
1.
deformare
a
craniului
caracterizată
prin
protruzia
posterioară
a
occipitalului.
BAZIO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. basio-, cf. gr. basis „suport, fundament”)
1.
„baza
craniului”.