OK
X
autoplazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autoplasie)
1.
proces
de
dezvoltare
în
care
unele
celule
ale
embrionului
se
diferențiază
morfologic
și
biologic
într-o
anumită
direcție.
daltonian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. daltonien)
1.
I.
care
este
afectat
de
daltonism;
daltonist.
2.
II.
persoană
atinsă
de
daltonism,
care
nu
diferențiază
anumite
culori;
daltonist.
diferențial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. différentiel)
1.
adj.
care
diferențiază.
2.
care
comportă,
lucrează
cu
diferențe.
3.
(mat.)
referitor
la
diferențe
care
tind
către
zero.
4.
ecuație
~ă
(și
s.
f.)
=
ecuație
care
conține
o
variabilă,
funcția
recunoscută
și
derivate
ale
acesteia;
calcul
~
=
capitol
al
analizei
matematice
care
are
ca
obiect
studiul
derivatelor
și
al
diferențialelor;
geometrie
~ă
=
ramură
a
geometriei
care
studiază
figurile
geometrice
folosind
calculul
diferențial.
5.
s.
f.
(mat.)
produsul
dintre
derivata
unei
funcții
și
creșterea
variabilei
ei
independente.
6.
s.
n.
angrenaj
constituit
din
două
roți
dințate
planetare
așezate
pe
același
ax
și
din
două
roți
satelite,
utilizat
la
autovehicule
pentru
a
transmite
la
roți
turații
diferite
la
viraje,
iar
la
mașini
de
lucru
pentru
a
varia
în
mod
deosebit
turația.
macrogametofit
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. macrogamétophyte)
1.
(biol.)
gametofit
femel
pe
care
se
diferențiază
gametangii
și
gameții
feminini.
2.
(antonim)
microgametofit.
miotom
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. myotome)
1.
instrument
chirurgical
utilizat
în
miotomie.
2.
parte
a
unei
somite
care
se
diferențiază
în
mușchi
scheletici.
3.
grup
muscular
inervat
de
un
singur
nerv
spinal.
normotip
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. normotype)
1.
tip
structurat
normal,
sănătos,
echilibrat.
2.
tip
uman
comun,
de
la
care
se
diferențiază
alte
tipuri.