ecuație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. équation, lat. aequatio)

1. relație matematică exprimată sub forma egalității, în care intră elemente cunoscute și necunoscute și care se verifică numai pentru anumite valori ale necunoscutelor.
2. (fig.) problemă dificilă.
3. ~ chimică = reprezentare a unei reacții chimice cu simbolurile elementelor pentru a desemna atomii și moleculele care iau parte efectiv la aceasta.
4. (astr.) ~ a timpului = diferența dintre timpul solar mijlociu și cel adevărat.

inecuație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inéquation)

1. (mat.) inegalitate conținând elemente cunoscute și necunoscute, adevărată numai pentru anumite valori ale elementelor necunoscute.

canonic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canonique, lat. canonicus)

1. conform cu canoanele bisericești; canonial.
2. recunoscut de biserică.
3. drept ~ = drept bisericesc.
4. după anumite norme, bine stabilite; normativ.
5. (mat.) formă (sau ecuație) ~ă = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecauții.

cvadrică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quadrique)

1. (mat.) suprafață reprezentată de o ecuație de gradul doi.

diferențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. différentiel)

1. adj. care diferențiază.
2. care comportă, lucrează cu diferențe.
3. (mat.) referitor la diferențe care tind către zero.
4. ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial.
5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente.
6. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația.

discriminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discriminant)

1. adj. care separă, face deosebire.
2. s. m. (mat.) expresie formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi care servește a discuta natura rădăcinilor distincte ale ecuației; realizant.

hipergeometric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hypergéométrique)

1. (mat.) funcție ~ă = funcție de o variabilă, reală sau complexă, care e integrala ecuației diferențiale de ordinul al doilea.

irațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irrationnel, lat. irrationalis)

1. care este împotriva gândirii logice, contrar rațiunii.
2. (mat.) număr ~ = număr real care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuație ~ă = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical.