OK
X
digestie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. digestion, lat. digestio)
1.
proces
de
transformare
a
alimentelor
din
aparatul
digestiv
în
produși
asimilabili.
autodigestie
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
autodigestio
2.
FR
autodigestion
3.
EN
autodigestion
4.
DE
Autodigestion;
Selbstverdauung
5.
RU
aвтопищевaрение
6.
HU
önemésztés
autodigestie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autodigestion)
1.
digerare
patologică
a
țesuturilor
proprii.
indigestie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. indigestion, lat. indigestio)
1.
indispoziție
provocată
de
o
digestie
grea
și
manifestată
prin
dureri
de
cap,
greață
etc.
maldigestie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. maldigestion)
1.
digestie
incompletă;
digestie
proastă,
rea.
2.
(medicină)
incapacitatea
de
a
descompune
moleculele
mari
de
alimente
din
lumenul
intestinal
în
componentele
lor
mai
mici.
predigestie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prédigestion)
1.
totalitatea
fenomenelor
care
pregătesc
digestia.
acidogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acidogenèse)
1.
proces
de
formare
a
unui
acid.
2.
(biol.)
reprezintă
a
doua
etapă
(din
patru)
a
digestiei
anaerobe
și
este
o
reacție
biologică
în
care
monomerii
simpli
sunt
transformați
în
acizi
grași
volatili.
aclorhidrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. achlorhydrie)
1.
(med.)
stare
în
care
nivelul
de
acid
clorhidric
din
lichidul
gastric
(esențial
pentru
digestie)
este
absent;
anaclorhidrie.
albumoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. albumose)
1.
polipeptidă
solubilă
în
apă,
în
timpul
digestiei
gastrice
ca
rezultat
al
acțiunii
pepsinei
asupra
protidelor.
apepsie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apepsie)
1.
digestie
defectuoasă
datorită
insuficienței
pepsinei
în
sucul
gastric.
bilă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bile)
1.
produs
de
secreție
al
ficatului,
cu
rol
fiziologic
în
digestie;
fiere.
bradipepsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bradypepsie)
1.
(med.)
digestie
lentă
și
dificilă.