amilofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylophagie)

1. (med.) aberație alimentară în digestia amidonului; obicei alimentar cultural care duce la consumul excesiv de amidon în timpul sarcinii.

bradifagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bradyphagie)

1. consum lent al hranei (nu este o patologie, ci pur și simplu un obicei alimentar care promovează digestia).
2. (antonim) tahifagie.

chil 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)

1. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul.

degurgita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dégurgiter)

1. a elimina pe gură conținutul înghițit (înainte ca digestia să-și încheie activitatea); (rar) a voma.
2. (antonim) ingurgita.

digestiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. digestif)

1. referitor la digestie, care aparține digestiei.
2. care servește la digestie; care ajută digestia; care ușurează digestia.
3. aparat (sau tub) ~ = totalitatea organelor în care are loc digestia; mulțimea organelor care contribuie la digestie.
4. suc ~ = lichid secretat de tubul digestiv și de anexele sale care face digestia; substanță chimică produsă de organele sistemului digestiv cu rolul de a ajuta digestia prin reducerea moleculelor alimentare.
5. (med. vet.) strongil ~ = parazit al sistemului digestiv al oilor și bovinelor.

eupeptic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. eupeptique)

1. (produs) care ameliorează sau ușurează digestia.
2. (medicament) care este de natură să favorizeze digestia.