OK
X
durabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. durable, lat. durabilis)
1.
care
ține
mult
timp;
trainic,
rezistent.
durabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. durabilité, lat. durabilitas)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
durabil;
trăinicie.
2.
perioadă
de
timp
cât
poate
fi
utilizat
un
sistem
tehnic.
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
consfinți
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. consacrer)
1.
a
da
un
caracter
durabil;
a
consacra,
a
confirma.
consolida
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. consolider, lat. consolidare)
1.
tr.,
refl.
a
face,
a
deveni
tare,
solid,
durabil;
a
(se)
întări,
a
(se)
închega.
2.
tr.
a
mări
capacitatea
de
rezistență
a
unui
sistem
tehnic.
duglas
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. douglas)
1.
brad
înalt,
cu
lemnul
galben-roz
până
la
brun-roșcat,
durabil
și
ușor
de
prelucrat.
dura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. durer, lat. durare)
1.
a
ține,
a
se
desfășura
un
anumit
timp.
2.
a
dăinui,
a
persista,
a
fi
rezistent,
durabil.
durabilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. durabilité, lat. durabilitas)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
durabil;
trăinicie.
2.
perioadă
de
timp
cât
poate
fi
utilizat
un
sistem
tehnic.