Dictionar

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
 

acaju

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America și Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roșcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

alburn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alburno, lat. alburnum)

1. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui.
2. totalitatea inelelor anuale externe, de culoare mai deschisă, ale lemnului secundar al arborilor cu lemnul tare.
 

burin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. burin, it. burino)

1. dăltiță de silex folosită la prelucrarea osului și lemnului.
2. stilet de gravat.
 

cadranură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cadranure)

1. defect al lemnului constând în crăpături pe direcția razelor medulare, de la centru spre circumferință; inimă stelată.