arbore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arbor)

1. copac.
2. ~le vieții = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală și frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluția omului de-a lungul vieții; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.
3. catarg.
4. axă care transmite o mișcare de rotație diferitelor organe ale unei mașini.
5. (mat.) structură de date în care fiecare conține puncte de referință la celelalte.
6. (inform.) graf orientat, aciclic.

arbore în picioare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT arbor stans
2. FR arbre sur pied
3. EN standing tree
4. DE stehender Baum
5. RU стоячее дерево; древостой
6. HU lábon álló fa

arbore tăiat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT arbor caesa; lignum caesum
2. FR arbre coupe
3. EN lumber; cut down timber
4. DE gefälltes Holz; geschlagener Baum
5. RU срубленное дерево
6. HU fa, döntött fa

arborescent

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT arborescens; arboreus
2. FR arborescent
3. EN arborescent; tree-like
4. DE baumähnlich; baumartig
5. RU деревовидный
6. HU faszerű, fakinézésű, fa alakú

arborescent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arborescent, lat. arborescens)

1. cu aspect și consistență de arbore.
2. (tehn.) ramificat.

arborescență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arborescence)

1. stare a unei plante arborescente.
2. formă arborescentă.

arboret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. arboretum)

1. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare.
2. s. m. partea superioară a unui catarg.

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.

acaju

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America și Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roșcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.

aerotaxație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Aerotaxis)

1. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene.

alburn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alburno, lat. alburnum)

1. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui.
2. totalitatea inelelor anuale externe, de culoare mai deschisă, ale lemnului secundar al arborilor cu lemnul tare.

ambielaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embiellage)

1. ansamblu format din bielele unui motor cu arborele cotit.

araucaria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. araucaria)

1. inv. arbore din America de Sud și Australia, cultivat la noi ca plantă decorativă de apartament; pin-de-Chile.