OK
X
anodinie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anodynie)
1.
(med.)
insensibilitate
la
durere,
lipsă
a
durerii
(păstrând
însă
celelalte
sensibilități:
tactilă,
termică).
aparteu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aparté)
1.
(teatru)
monolog
sau
scurtă
replică
teatrală
care
nu
este
auzită
de
celelalte
personaje
din
scenă,
ci
doar
de
spectatori.
2.
(prin
ext.)
conversație
secretă;
convorbire
între
patru
ochi.
3.
(antonim)
dialog.
arbore
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. arbor)
1.
copac.
2.
~le
vieții
=
a)
arbore
decorativ,
cu
tulpina
piramidală
și
frunze
verzi,
solzoase;
tuia.
b)
(fig.)
schemă
reprezentând
evoluția
omului
de-a
lungul
vieții;
~
genealogic
=
reprezentare
grafică,
ca
un
arbore,
a
legăturilor
de
rudenie
dintre
membrii
unei
familii
sau
grup
de
familii
înrudite.
3.
catarg.
4.
axă
care
transmite
o
mișcare
de
rotație
diferitelor
organe
ale
unei
mașini.
5.
(mat.)
structură
de
date
în
care
fiecare
conține
puncte
de
referință
la
celelalte.
6.
(inform.)
graf
orientat,
aciclic.
aristocrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)
1.
clasă
socială
conducătoare
care
deține
puterea
de
stat
și
asuprește
celelalte
clase
(în
orânduirea
sclavagistă
și
feudală);
pătură
restrânsă
a
claselor
exploatatoare,
care
beneficiază
de
mari
privilegii;
nobilime.
2.
vârfurile
privilegiate
care
s-au
desprins
de
clasa
din
care
fac
parte
și
se
bucură
de
avantaje
speciale.
aspectiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aspectif)
1.
referitor
la
aspect;
aspectual.
2.
(artă)
care
corespunde
conceptului
de
aspectivitate.
3.
(artă)
reprezentare
~ă
=
reprezentare
care
îmbină
mai
multe
puncte
de
vedere
în
redarea
aceluiași
personaj,
folosită
în
special
în
arta
egipteană
pentru
înfățișarea
corpurilor
umane,
și
care
prezintă
anumite
părți
ale
subiectului
în
vedere
frontală
și
celelalte
din
profil.
cartier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. quartier)
1.
parte
a
unui
oraș,
deosebită
de
celelalte
printr-un
caracter
specific,
propriu;
locuitorii
respectivi.
2.
comandament
al
unei
mari
unități
militare.
3.
marele
~
general
=
organul
suprem
de
conducere
a
armatei
în
timp
de
război.
4.
loc
unde
este
cantonată
o
armată;
tabără.
5.
porțiune
a
unei
nave
în
fiecare
bord
înapoia
traversului,
deasupra
liniei
de
plutire.
6.
porțiune
a
unei
vergi,
între
bază
și
capătul
ei.
7.
(herald.)
fiecare
din
compartimentele
unui
scut.