Dictionar

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.
 

amarant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amarante, lat. amarantus)

1. plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roșu-violet.
 

antrachinonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthraquinone)

1. substanță organică din antracen, alcătuită din cristale galbene, materie primă la fabricarea unor coloranți.
 

aristoloh

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristoloche)

1. plantă apetală grimpantă cu flori galbene în formă de tub.
 

aucuba

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aucuba)

1. arbust cu frunze coriacee, verzi și cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu.
2. (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze.
 

bergamotă/pergamotă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bergamote, it. bergamotta)

1. soi de pere mari, rotunde, galbene, zemoase și aromate.
2. (adj.) pere ~e.