OK
X
acacia
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. acacia)
1.
arbore
sau
arbust
(sub)tropical
din
familia
leguminoaselor,
cu
frunzele
în
foliole
fine
și
cu
flori
galbene
sau
albe,
mirositoare.
bifoliat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bifolié)
1.
(despre
plante)
cu
două
frunze;
difil.
2.
(despre
plante)
cu
două
foliole;
bifioliolat.
bifoliolat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bifoliolé)
1.
(despre
frunze
compuse)
cu
numai
două
foliole.
bipenat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bipenné)
1.
(despre
frunze
compuse)
cu
pețiolurile
dispuse
de
două
ori
penat.
2.
(botanică)
se
referă
la
o
frunză
penată
ale
cărei
foliole
sunt
ele
însele
penate.
3.
(entomologie)
care
are
două
aripi;
dipter.
compus, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (compune)
1.
adj.
alcătuit
din
mai
multe
elemente.
2.
(gram.)
timp
~
=
timp
format
cu
ajutorul
verbelor
auxiliare;
frunză
~ă
=
frunză
având
limbul
alcătuit
din
mai
multe
foliole,
dispuse
pe
un
ax;
inflorescență
~ă
=
inflorescență
din
mai
multe
inflorescențe
simple;
fruct
~
=
fruct
provenind
dintr-o
asemenea
inflorescență.
3.
s.
n.
cuvânt
rezultat
prin
compunere
(3).
4.
s.
m.
combinație
(3).
conjugat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. conjugué)
1.
unit,
legat
împreună.
2.
nervi
~ți
=
nervi
care
îndeplinesc
aceeași
funcție;
focare
~e
=
focarele
unui
sistem
optic
așezate
astfel
încât
razele
de
lumină
răsfrânte
dintr-unul
se
reunesc
în
altul
și
invers;
puncte
~e
=
oricare
dintre
punctele
unui
obiect
și
punctul
corespunzător
de
la
imaginea
obiectului
obținută
cu
ajutorul
unui
sistem
optic;
frunze
~e
=
frunze
cu
foliolele
împerecheate;
numere
~e
=
numere
complexe
care
au
părțile
reale
egale,
iar
părțile
imaginare
egale
și
de
semne
contrare.