Dictionar

penat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pinnatus; pennatus
2. FR penné
3. EN empennate; pinnate; plumate
4. DE gefiedert
5. RU перистый
6. HU szárnyas, szárnyalt, szárnyasan
 

penat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. pennatus, fr. penné)

1. în formă de pană.
2. (despre frunze) cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală; (despre frunze compuse) cu foliolele dispuse de o parte și de alta a unui ax comun.
 

penați

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. penates)

1. pl. zei ai casei la romani; statuile acestor zei.
2. (fig.) cămin, casă părintească.
 

PENATI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. pennati-, cf. lat. pennatus „cu pene”)

1. „crestat, penat”.
 

penatifid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pennatifide)

1. (despre frunze penate) cu diviziuni care ating jumătate din lățimea limbului.
 

penatiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. pennatiforme)

1. în formă de pană; plumos, peniform.
 

penatilobat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pennatilobé)

1. (despre frunze penate) cu crestături lungi.
 

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
 

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

bipenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipenné)

1. (despre frunze compuse) cu pețiolurile dispuse de două ori penat.
2. (botanică) se referă la o frunză penată ale cărei foliole sunt ele însele penate.
3. (entomologie) care are două aripi; dipter.
 

bipenatifid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipennatifide)

1. (despre frunze compuse) cu limbul divizat în mai multe segmente dispuse penat.
 

bipenatipartit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. bipennatipartitus)

1. (despre frunze compuse) penat partit cu lobi din nou penat partiți.
 

larariu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. lararium, fr. laraire)

1. altar, în interiorul caselor romane, unde se păstrau statuetele larilor și penaților.