Dictionar

advers, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverse, lat. adversus)

1. situat în față; contrar, opus.
2. (bot.) pus, aflat față în față (antere, frunze).
3. (bot.) cu adaptare la împrejurări nefavorabile.
4. parte ~ă = adversar (într-un proces).
5. (fig.) potrivnic.
 

aloplectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. alloplecticus)

1. (despre frunze) care înconjură un organ vegetal.
 

amplexicaul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplexicaule)

1. (despre frunze) care îmbrățișează tulpina.
 

bigeminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bigéminé)

1. (despre frunze) cu pețiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsație normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uși) divizat în patru părți.
 

cecidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cécidie)

1. excrescență pe organe ale plantelor (muguri, frunze), cauzată de paraziți; gală2.
 

contort, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. contortus)

1. care se află în poziție deviată față de cea naturală; învârtit, răsucit, sucit.
2. (despre frunze) care se acoperă parțial una pe alta.