amar ca bila

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT amarus ut bilis; felleus
2. FR amer comme la bile
3. EN fellent; bitter as gall
4. DE gallebitter
5. RU жёлчный; rорький кaк жёлчь
6. HU keserű, mint az epe = epekeserű

asibila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assibiler)

1. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate.

bilă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bile)

1. produs de secreție al ficatului, cu rol fiziologic în digestie; fiere.

bilă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bille)

1. sferă de lemn, sticlă, metal etc. pentru popice, biliard, rulmenți etc.
2. (albă, roșie, neagră etc.) notă care se dădea în trecut la unele facultăți.
3. (fam.) cap.
4. stâlp de lemn, rotund, în construcții.

bilabial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilabial)

1. (consoană) care se articulează prin participarea buzelor.

bilabiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilabié)

1. (despre corolă, caliciu) cu două labii.

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

acaparant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (acapara + -ant)

1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.

acaparator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (după fr. accapareur)

1. (persoană) care acaparează; acaparant.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.

acatectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reține pigmenții biliari.

acaustobiolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acaustobiolite)

1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).