OK
X
conetabil
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. connétable)
1.
primul
ofițer
al
casei
regale
franceze
în
evul
mediu.
2.
comandant
suprem
al
armatelor
regale
din
Franța
feudală.
familie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)
1.
formă
istorică
de
comunitate
umană,
grup
de
oameni
legați
prin
consangvinitate
și
înrudire;
(spec.)
grup
social
având
la
bază
căsătoria,
alcătuit
din
soți
și
copii.
2.
totalitatea
persoanelor
care
descind
dintr-un
strămoș
comun;
neam,
descendență.
3.
dinastie.
4.
(la
romani)
totalitatea
celor
care
se
aflau
în
aceeași
casă
sub
autoritatea
unui
„pater
familias”,
șef
juridic
al
casei
(copii,
rude,
sclavi,
animale,
lucruri).
5.
(fig.)
grup
de
oameni
strâns
unit,
legat
prin
interese
și
idealuri
comune.
6.
~
lexicală
=
serie
de
cuvinte
înrudite,
prin
derivare,
compunere
sau
prin
schimbarea
valorii
gramaticale
de
la
același
cuvânt
de
bază.
7.
grup
de
limbi
cu
trăsături
comune
care
provin
din
aceeași
limbă
inițială.
8.
diviziune
a
ordinului,
mai
mare
decât
genul.
9.
grup
de
plante,
animale,
elemente
sau
combinații
chimice
cu
trăsături
comune.
10.
~
de
albine
=
totalitatea
albinelor
dintr-un
stup.
11.
~
radioactivă
=
ansamblul
format
dintr-un
element
radioactiv
inițial
și
din
toate
elementele
rezultate
din
acesta
prin
dezintegrări
succesive.
12.
(mat.)
mulțime
de
drepte,
curbe
sau
suprafețe
care
au
o
caracteristică
intrinsecă
comună,
ecuațiile
lor
conținând
un
parametru
real.
lari
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. lares)
1.
pl.
(mit.)
zei
protectori
ai
casei
și
familiei
la
romani.
megaron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mégaron, fr. megaron)
1.
(în
Grecia
antică)
încăpere
principală
a
casei
de
locuit,
delimitată
la
intrare
de
două
ziduri
sau
șiruri
de
coloane
formând
o
verandă.
monetar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. monétaire)
1.
adj.
referitor
la
monedă.
2.
sistem
~
=
ansamblul
reglementărilor
legale
privind
moneda
unui
stat.
3.
s.
n.
inventar
al
banilor
sortați
după
valoare,
întocmit
de
un
casier
la
predarea
casei.
muschetar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mousquetaire)
1.
(în
evul
mediu)
soldat
de
infanterie
înarmat
cu
o
muschetă.
2.
nobil
dintr-un
corp
militar
de
călăreți
aparținând
casei
regale
franceze.