Dictionar

endoterm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. endotherm)

1. (despre fenomene fizice sau chimice) care absoarbe căldură din exterior; endotermic.
 

endotermic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. endothermique)

1. (despre procese fizice sau chimice) care se produce cu absorbție de căldură; endoterm.
 

endotermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endothermie)

1. (chim.) reacție endotermică.
2. capacitate a organismelor homeoterme de a produce căldură.
 

endoterm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. endotherm)

1. (despre fenomene fizice sau chimice) care absoarbe căldură din exterior; endotermic.
 

endotermic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. endothermique)

1. (despre procese fizice sau chimice) care se produce cu absorbție de căldură; endoterm.
 

endotermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endothermie)

1. (chim.) reacție endotermică.
2. capacitate a organismelor homeoterme de a produce căldură.
 

exoterm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. exotherme)

1. (fiz.) care se face, care se formează cu degajare de căldură; care degajă căldură; exotermic.
2. (antonime) endotermic, endoterm.