exterior, -oară
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. extérieur, lat. exterior)
Etimologie: (fr. extérieur, lat. exterior)
1. adj. din afară; extern.
2. (mat.) unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de o latură a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comerț ~ = relațiile comerciale ale unui stat cu statele străine.
3. s. n. partea din afară a unui lucru; fațadă.
4. înfățișare, ținută.