enjambement
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. enjambement)
Etimologie: (fr. enjambement)
1. (versificare) procedeu de versificație care poartă sensul pe două versuri, fără a marca aceasta prin vreo pauză, și face ca lectura versului doi să fie necesară pentru înțelegerea primului; ingambament.