agresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.
2. folosire a forței armate de către un stat sau o coaliție de state împotriva suveranității, integrității teritoriale și independenței politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acțiune exterioară care primejduiește echilibrul și integritatea unui sistem viu.

anatomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatomie, lat., gr. anatomia)

1. știință care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal.
2. disecție.
3. structura internă a unui organism sau organ.
4. formă exterioară a unui corp.
5. (fig.) studiu, analiză minuțioasă.

aparență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apparence, lat. apparentia)

1. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare.
2. în ~ = la prima vedere.

aranja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arranger)

1. tr. a rândui, a pune în ordine.
2. a pune la cale.
3. (fam.) a face cuiva un rău.
4. a prelucra, a transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce.
5. refl. a lua anumite măsuri în interes personal; a-și face un rost.
6. a se înțelege cu cineva, a se pune bine.
7. a-și potrivi ținuta exterioară.

auditiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auditif)

1. referitor la auz, la simțul auzului.
2. tip ~ = persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete.

autarhie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autarchie)

1. politică de izolare a unui stat care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.
2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.
3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.
4. (în școala cinicilor) independența indivizilor de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii.
5. (var.) autarchie.