Dictionar

alemandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allemande)

1. vechi dans de origine germană, inițial vesel, vioi, ulterior moderat, grav; melodia corespunzătoare.
 

dur

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. dur, lat. durum)

1. (muz.) denumirea germană pentru major.
2. (antonim) moll.
 

feldvebăl

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Feldwebel)

1. plutonier în armata germană.
2. (var.) feldwebel, feldwebăl.
 

fractur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Fraktur)

1. (poligr.) literă germană cu caracter gotic.
 

germanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. germanisme)

1. cuvânt, expresie proprii limbii germane; cuvânt de origine germană pătruns într-o altă limbă și neintegrat de aceasta.
2. germanitate.
 

germanofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. germanophobie)

1. ură față de germani, de ceea ce este de proveniență germană.