OK
X
impresionant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. impressionnant)
1.
(și
adv.)
care
produce
o
impresie,
o
emoție
puternică;
tulburător.
2.
impunător,
impozant.
bulversant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bouleversant)
1.
care
bulversează;
tulburător,
impresionant.
dramatiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dramatiser)
1.
a
adapta
o
lucrare
literară
epică
condițiilor
reprezentării
scenice.
2.
a
face
ca
ceva
să
devină
impresionant.
3.
(ir.)
a
lua
în
tragic,
a
da
prea
multă
importanță
unui
eveniment.
eclatant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. éclatant)
1.
strălucitor,
impresionant,
răsunător.
efect
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. effectus, germ. Effekt, după fr. effet)
1.
fenomen
care
succedă
unui
alt
fenomen
(cauză),
fiind
cu
necesitate
generat
de
acesta;
urmare,
consecință.
2.
traiectorie
neobișnuită
pe
care
o
capătă
mingea
(la
tenis,
volei,
fotbal),
lovită
după
anumite
procedee.
3.
impresie
făcută
de
ceva
sau
de
cineva
asupra
cuiva;
ceea
ce
izbește,
atrage
privirile,
auzul
etc.
4.
de
~
=
impresionant;
uluitor,
spectaculos.
5.
(pl.)
obiecte,
bunuri
(veșminte)
care
aparțin
cuiva.
6.
(mil.)
echipament.
7.
denumire
generală
dată
cambiilor,
biletelor
de
ordin,
cecurilor
etc.
folosite
în
operațiile
comerciale,
în
relațiile
de
credit
etc.
faraonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pharaonique)
1.
referitor
la
faraoni.
2.
(fig.)
de
proporții
impresionante.
halucinant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. hallucinant)
1.
care
provoacă
halucinații.
2.
(fig.)
uluitor,
impresionant.