OK
X
audiovizual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. audiovisuel, audio-visuel)
1.
care
folosește
sunetul
și
imaginea;
care
solicită
în
special
auzul
și
văzul;
audioviziv.
auditiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. auditif)
1.
referitor
la
auz,
la
simțul
auzului.
2.
tip
~
=
persoană
care
percepe
lumea
exterioară
mai
ales
prin
sunete.
cacofonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cacophonie, gr. kakophonie)
1.
întâlnire
de
sunete
discordante,
neplăcute
auzului;
asociere
de
cuvinte
care
redau
imagini,
fapte
neplăcute;
cacofonism.
cornet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cornet)
1.
bucată
de
hârtie
răsucită
în
formă
de
pâlnie,
în
care
se
împachetează
bomboane,
semințe
etc.
2.
~
acustic
=
dispozitiv
în
formă
de
pâlnie
care
amplifică
vibrațiile
sonore,
folosit
de
persoane
ce
au
auzul
slab;
~
cu
piston
=
instrument
de
suflat
din
alamă,
asemănător
trompetei,
dar
cu
diapazon
mai
acut,
cu
pistoane
în
loc
de
ventile,
folosit
în
orchestre
de
muzică
ușoară
și
de
jaz.
3.
~
nazal
=
fiecare
dintre
cele
șase
lame
osoase
de
forma
unui
cornet
(1),
situate
câte
trei
în
fiecare
nară.
4.
(geol.)
martor
de
eroziune
aproape
conic,
deasupra
unei
suprafețe
de
eroziune
netede
sau
puțin
ondulate.
disacuzie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dysacousie)
1.
(med.)
dificultate
a
auzului;
stare
în
care
un
sunet
sau
zgomot,
chiar
puțin
intens,
produce
o
senzație
dezagreabilă.
disonanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dissonance, lat. dissonantia)
1.
(muz.)
asociere
de
sunete
care
impresionează
neplăcut
auzul.
2.
întâlnire
neplăcută
auzului
între
silabe
sau
cuvinte;
cacofonie.
3.
(p.
ext.)
lipsă
de
armonie,
dezacord,
stridență.