piston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. piston)

1. organ de mașină, cilindru înfundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o mișcare rectilinie, alternativă, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic în energie mecanică sau invers, la pompe, compresoare etc.
2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alamă, cu ajutorul căruia, mărindu-se lungimea coloanei de aer, se coboară înălțimea sunetului emis.

pistona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pistonner)

1. a extrage țițeiul dintr-o gaură de sondă cu un piston special.
2. (fam.) a insista pe lângă cineva, a plictisi cu insitențele.

pistonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pistonnage)

1. (industria petrolieră) operațiune care constă în utilizarea unui piston pentru controlul sau întreținerea unei conducte.
2. (sinon.) pistonare.

pistonare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pistona)

1. operația de extragere a unui lichid, în special țiței, cu ajutorul unui piston special.
2. (sinon.) pistonaj.

pistonfon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pistonphone)

1. dispozitiv de etalonare a microfoanelor în domeniul frecvențelor joase.

admisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează.
2. porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.

cilindree

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindrée)

1. volumul cilindrului unui motor, al unei mașini cu abur între pozițiile extreme ale pistonului.

cilindru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindre, lat. cylindrus)

1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.
2. corp în formă de sul.
3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = țesut central din structura internă a rădăcinii și a tulpinii plantelor vasculare.
4. piesă în formă de tub din componența unui motor în care se deplasează pistonul.
5. piesă grea a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valț o ~ compresor = tăvălug.
6. s. n. joben.

compresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compression, lat. compressio)

1. comprimare.
2. stare de solicitare a unei piese sub acțiunea a două forțe egale și de sens contrar.
3. fază de funcționare a unei mașini în timpul căreia fluidul din cilindrul motor își micșorează volumul sub acțiunea pistonului.
4. apăsare a unui vas sangvin pentru a opri o hemoragie.
5. apăsare pe care o exercită o tumoare asupra unui organ sau țesut vecin.

contrapresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-pression)

1. presiune exercitată de fluidul motor pe fața activă a pistonului unei mașini în timpul cursei de evacuare.

cornet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cornet)

1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.
2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz.
3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.
4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate.