Dictionar

mamifer, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. mammifère/s/)

1. I. care are mamele.
2. II. animal care are mamele pentru a-și alăpta puii.
3. (la pl.) clasă de vertebrate superioare cu corpul acoperit cu păr, care nasc pui vii și îi hrănesc cu lapte propriu.
 

mamifere

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. mammifères)

1. (zool.) clasă de animale vertebrate, vivipare, care se caracterizează în esență prin prezența mamelelor, a părului, a unui sistem nervos și encefalic dezvoltat etc.
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

ai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aï)

1. mic mamifer arboricol, cu capul acoperit cu o blană moale, cenușie, din America de Sud și Madagascar.
 

alantoină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allantoïne)

1. produs de oxidare al acidului uric, în urina mamiferelor; 5-ureidohidantoină, glioxildiureidă.
 

alpaca 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. alpaca)

1. mamifer erbivor, domesticit, înrudit cu cămila, cu lâna lungă și mătăsoasă, din America de Sud.
2. stofă fină din lâna acestuia.
 

amblipode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amblypodes)

1. pl. mamifere erbivore fosile: grupa copitatelor mari.
 

amfiteriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithérium)

1. mamifer fosil, strămoș al marsupialelor și al mamiferelor placentare.