Dictionar

carubier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caroubier)

1. arbore cu lemnul roșu și tare, care crește în regiunea alpină mediteraneană; roșcov.
 

epanalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épanalepsie, cf. gr. ἐπανάληψις „repetiție”)

1. (med.) boală cu transmitere genetică, care se manifestă în special prin atacuri inflamatorii care apar la intervale variabile; se mai numește și boală periodică, febră mediteraneană familială sau boală armeană.
 

muflon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mouflon, it. muflone)

1. oaie sălbatică cu coarnele răsucite, în munții din Europa mediteraneană, America de Nord și Asia Mică.
 

priabonian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. priabonien)

1. etaj superior al eocenului din regiunile alpină și mediteraneană.
 

rododendron

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. rhododendron)

1. (botanică) plantă din familia ericaceelor, cu frunze ovale persistente, verzi și strălucitoare, cu flori roz, albe, purpurii sau violete, reunite în buchete, care cresc natural la munte și cultivate ca plantă ornamentală; arbust originar din regiunea mediteraneană, cu frunze persistente și flori mari, roșii sau albe, cu miros pătrunzător; smirdar.
 

terebint

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus)

1. arbore rășinos din regiunea mediteraneană, din care se extrage terebentina și unele substanțe tanante.