Dictionar

conceptism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conceptisme)

1. școală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiție, prin abuz de metafore noi și paradoxale și prin cultivarea efectelor surprinzătoare.
 

fantezism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fantezie + -ism)

1. caracter fantezist.
2. orientare a poeziei de la începutul sec. XX caracterizată prin metafore scânteietoare, prin ușurința și eleganța stilului și prin ineditul comparațiilor.
 

metaforic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. métaphorique, germ. metaphorisch)

1. care se referă la metaforă.
2. care se bazează pe sau rezultă din folosirea metaforei; care abundă în metafore; (prin ext.) figurat.
3. care se fondează pe o relație de analogie sau similitudine.
4. (antonime) literal, real.
 

metaforism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métaphorisme)

1. mod de exprimare prin multe metafore.
 

metaforist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. metaforista)

1. scriitor care face abuz de metafore.
 

metaforiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. métaphoriser)

1. a folosi metafore, a vorbi în metafore; a da unui cuvânt valoare metaforică.