preconiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. préconiser)

1. a proiecta, a prevedea; a propune, a indica, a recomanda.

altruism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altruisme)

1. atitudine binevoitoare și dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine.

bruitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bruitisme)

1. curent care preconiza utilizarea zgomotelor ca element determinant, eliminând sau limitând sunetul muzical.

ciunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (-ciune + -ism)

1. curent latinist extremist, inițiat de Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnism.

ciunist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (ciun/ism/ + -ist)

1. (adept) al ciunismului, curent latinist în lingvistica și filologia românească care preconiza supunerea neologismelor romanice acelorași transformări fonetice suferite de cuvintele moștenite din latină; pumnist.

cosmocrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cosmocratie)

1. sistem politic care pledează pentru o monarhie universală pentru conducerea lumii; monarhie universală, preconizată de antici.

dicteu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dictée)

1. reproducere fidelă, automată a unui act de gândire, fără controlul rațiunii; dictare.
2. ~ automat = procedeu de creație artistică preconizat de către suprarealiști, prin care se ambiționa realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc.; ~ muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz.