OK
X
cauzator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. causateur)
1.
care
cauzează,
pricinuiește,
provoacă
ceva;
pricinuitor,
provocator.
frustrator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. frustrateur)
1.
care
pricinuiește
o
pagubă,
împiedică
exercitarea
unui
drept;
care
este
cauza
unei
frustrații;
frustrant.
provocator, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. provocateur, lat. provocator)
1.
I.
care
provoacă,
atacă,
întărâtă,
excită;
care
șochează
prin
impertinență,
prin
obrăznicie;
provocant,
ostentativ.
2.
care
constituie
cauza
a
ceva,
care
determină,
care
pricinuiește
ceva.
3.
care
caută
prilej
de
ceartă;
care
îndeamnă
la
acțiuni
nesocotite
și
necinstite.
4.
agent
~
=
agent
angajat
de
poliție,
sau
de
altă
entitate,
pentru
a
acționa
sub
acoperire,
în
scopul
de
a
ademeni
sau
de
a
provoca
o
altă
persoană
să
comită
un
act
ilegal.
5.
II.
persoană
care
provoacă,
care
incită
la
conflict
și
la
violență.
6.
(var.)
provocător.
7.
(antonime)
conciliator,
pacificator.
viforoaică
Parte de vorbire:
s.f. (Oltenia)
Etimologie: (vifor + -oaică)
1.
(în
descântece)
duh
rău
despre
care
se
crede
că
pricinuiește
anumite
afecțiuni
manifestate
mai
ales
prin
dureri
(puternice)
de
dinți
sau
de
măsele;
(reg.)
vifor,
(reg.)
viforoaie.