mobilizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mobilisateur)

1. care mobilizează (2), antrenant; care îndeamnă la luptă, la o activitate socială.

provocator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. provocateur, lat. provocator)

1. I. care provoacă, atacă, întărâtă, excită; care șochează prin impertinență, prin obrăznicie; provocant, ostentativ.
2. care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.
3. care caută prilej de ceartă; care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite.
4. agent ~ = agent angajat de poliție, sau de altă entitate, pentru a acționa sub acoperire, în scopul de a ademeni sau de a provoca o altă persoană să comită un act ilegal.
5. II. persoană care provoacă, care incită la conflict și la violență.
6. (var.) provocător.
7. (antonime) conciliator, pacificator.

sedițios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. séditieux, lat. seditiosus)

1. care îndeamnă la răzvrătire, răzvrătitor.

îndemnător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (îndemna + -tor)

1. care îndeamnă.
2. care provoacă.
3. (despre răni) mortal.
4. (var.) (înv.) îndemnătoriu.

neîndemnător, -oare

Parte de vorbire:  adj. (regional)  
Etimologie: (ne- + îndemnător)

1. (despre oameni) care nu se îndeamnă la lucru; leneș.

încurajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. encourageant)

1. care încurajează, care îndeamnă la perseverență; care oferă susținere; încurajator.
2. (antonim) descurajant.