chulo

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (sp. chulo)

1. (tauromahie) toreador care luptă pe jos, pentru a întărâta taurul cu o pelerină roșie.

provocator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. provocateur, lat. provocator)

1. I. care provoacă, atacă, întărâtă, excită; care șochează prin impertinență, prin obrăznicie; provocant, ostentativ.
2. care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva.
3. care caută prilej de ceartă; care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite.
4. agent ~ = agent angajat de poliție, sau de altă entitate, pentru a acționa sub acoperire, în scopul de a ademeni sau de a provoca o altă persoană să comită un act ilegal.
5. II. persoană care provoacă, care incită la conflict și la violență.
6. (var.) provocător.
7. (antonime) conciliator, pacificator.

hărțui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (harță + -ui)

1. tr. a necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.
2. a desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc.
3. (reg; cu privire la câini) a întărâta, a zădărî.
4. refl. a purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
5. a ~ sexual = a face avansuri unei colege sau subordonate.
6. (var.) a hârțui.

asmuțitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (asmuți + -[i]tură)

1. îndemnare a câinilor să atace; (prin ext.) întărâtare a câinilor; asmuțire.
2. strigăt prin care se asmut câinii; asmuțătură.
3. (var.) asmuțătură, azmuțătură, azmuțitură.

asmuțire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (asmuți)

1. acțiunea de a asmuți.
2. îndemnare a câinilor să atace; (prin ext.) întărâtare a câinilor.
3. (fig.) instigare a cuiva la acțiuni violente.
4. (fig.) incitare la ceartă sau revoltă.
5. (fig.) excitare.
6. (sin.) asumuțare, asumuțat.
7. (var.) asmuțare, azmuțire.

asmuțit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (asmuți)

1. (despre câini) care se repede, îndemnat de stăpân, la un om sau animal; întărâtat.
2. (fig.; despre oameni) instigat la violență.
3. (fig.; despre oameni) incitat la ceartă.
4. (fig.; despre oameni) revoltat.
5. (fig.) excitat.
6. (var.) azmuțit.