pronominal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pronominal, lat. pronominalis)

1. (despre propoziții sau părți de vorbire) introdus, însoțit de un nume, construit cu un pronume; cu valoare de pronume.

pronominaliza

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (fr. pronominaliser)

1. I. a transforma diverse părți de vorbire în pronume.
2. II. a deveni pronume; a primi funcție pronominală.

pronominalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pronominaliza)

1. (lingv.) trecere a diverselor părți de vorbire în categoria pronumelui.

apoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apposition, lat. appositio)

1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ.
2. orice construcție sintactică de tip apozițional.
3. (biol.) creștere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi.

locuțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. locution, lat. locutio)

1. grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire; grup de cuvinte care constituie o unitate gramaticală.
2. ~ adjectivală = care se comportă gramatical ca un adjectiv.
3. ~ adverbială = care se comportă gramatical ca un adverb de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop sau de concesie.
4. ~ arhaică = specifică limbii române vechi.
5. ~ conjuncțională = care se comportă gramatical ca o conjuncție coordonatoare (copulativă, adversativă sau conclusivă) sau subordonatoare (necircumstanțială sau circumstanțială).
6. ~ dialectală = proprie unuia dintre dialectele sau subdialectele limbii române.
7. ~ interjecțională = care se comportă gramatical ca o interjecție.
8. ~ prepozițională = care se comportă gramatical ca o prepoziție cu genitivul sau cu acuzativul.
9. ~ pronominală = care se comportă gramatical ca un pronume nehotărât.
10. ~ substantivală = care se comportă gramatical ca un substantiv.
11. ~ verbală = care se comportă gramatical ca un verb personal sau impersonal.
12. (înv.) mod de a vorbi, de a se exprima.
13. (var.) (înv.) locuție.

pronominaliza

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (fr. pronominaliser)

1. I. a transforma diverse părți de vorbire în pronume.
2. II. a deveni pronume; a primi funcție pronominală.