OK
X
substantival, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. substantival)
1.
care
ține
de
substantiv.
2.
cu
valoare
de
substantiv.
3.
(adv.)
cu
funcție
de
substantiv.
apoziție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apposition, lat. appositio)
1.
atribut
substantival,
pronominal
sau
numeral,
de
obicei
în
cazul
nominativ.
2.
orice
construcție
sintactică
de
tip
apozițional.
3.
(biol.)
creștere
în
grosime
a
membrelor
celulare
prin
depunerea
succesivă
a
straturilor
noi.
hendiadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat., gr. hendiadys)
1.
figură
de
stil
constând
în
înlocuirea
unui
substantiv
însoțit
de
un
atribut
prin
două
substantive;
înlocuire
a
unui
atribut
adjectival
cu
unul
substantival.
locuțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. locution, lat. locutio)
1.
grup
de
cuvinte
cu
sens
unitar,
care
se
comportă
din
punct
de
vedere
gramatical
ca
o
singură
parte
de
vorbire;
grup
de
cuvinte
care
constituie
o
unitate
gramaticală.
2.
~
adjectivală
=
care
se
comportă
gramatical
ca
un
adjectiv.
3.
~
adverbială
=
care
se
comportă
gramatical
ca
un
adverb
de
loc,
de
timp,
de
mod,
de
cauză,
de
scop
sau
de
concesie.
4.
~
arhaică
=
specifică
limbii
române
vechi.
5.
~
conjuncțională
=
care
se
comportă
gramatical
ca
o
conjuncție
coordonatoare
(copulativă,
adversativă
sau
conclusivă)
sau
subordonatoare
(necircumstanțială
sau
circumstanțială).
6.
~
dialectală
=
proprie
unuia
dintre
dialectele
sau
subdialectele
limbii
române.
7.
~
interjecțională
=
care
se
comportă
gramatical
ca
o
interjecție.
8.
~
prepozițională
=
care
se
comportă
gramatical
ca
o
prepoziție
cu
genitivul
sau
cu
acuzativul.
9.
~
pronominală
=
care
se
comportă
gramatical
ca
un
pronume
nehotărât.
10.
~
substantivală
=
care
se
comportă
gramatical
ca
un
substantiv.
11.
~
verbală
=
care
se
comportă
gramatical
ca
un
verb
personal
sau
impersonal.
12.
(înv.)
mod
de
a
vorbi,
de
a
se
exprima.
13.
(var.)
(înv.)
locuție.