Dictionar

rabat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Rabatt)

1. reducere de preț, scăzământ, bonificație ce se acordă de vânzător cumpărătorului.
2. ~ comercial = parte din venitul net creat în sfera producției materiale destinată acoperirii cheltuielilor de circulație a mărfurilor și asigurării beneficiului întreprinderilor și organizațiilor comerciale.
 

rabata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rabattre)

1. a roti o figură plană în jurul unei drepte astfel încât planul ei să fie paralel cu unul dintre planele de proiecție.
2. a lăsa în jos; a îndoi; a plia.
 

rabatabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rabattable)

1. (despre un element de construcție, organ de mașină etc.) care se poate roti în jurul unei axe.
 

rabator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rabattoire)

1. organ al unor mașini agricole de recoltat care apleacă plantele spre aparatul de tăiere.
 

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
 

amper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampère)

1. unitate de măsură a intensității curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm.
 

avulsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avulsion, lat. avulsio)

1. îndepărtare prin smulgere a unei formații anatomice, a unui organ etc.
2. separare a unei porțiuni de teren prin acțiunea unui râu, când acesta străbate un istm sau partea îngustă a unei bucle.
 

babirusa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. babiroussa)

1. porc sălbatic din insulele Moluce, cu corpul fără păr și colții în sus, străbătând pielea botului.
 

bec 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bec)

1. balonaș de sticlă cu un soclu și un filament în interior, care devine incandescent și luminează, străbătut de un curent electric.
2. mulură la partea de jos a ferestrei, destinată a împiedica prelingerea apei de ploaie pe fațadă.
 

bonifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bonifier)

1. a scădea o sumă din valoarea unei facturi; a face o reducere, un rabat.