construcție
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. construction, lat. constructio)
Etimologie: (fr. construction, lat. constructio)
1. faptul de a construi; construire.
2. alcătuire, compunere.
3. clădire, lucrare, edificiu.
4. (pl.) ramură a economiei naționale care are ca obiect executarea clădirilor.
5. ~ii de mașini = ramură a industriei care produce mașini, unelte, instalații, utilaje.
6. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale.
7. mod de aranjare a cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază.