Dictionar

cremațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. crémation, lat. crematio)

1. acțiunea de a arde cadavrele sau rămășițele umane (sau cadavrele de animale); rezultat al acestei acțiuni; cremare, incinerație.
 

eoantrop

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. éoanthropus)

1. maimuță antropoidă fosilă foarte asemănătoare cu omul; omul de Piltdown.
2. (Notă) Omul de Piltdown a fost o fraudă paleoantropologică în care fragmente osoase au fost prezentate ca rămășițe fosilizate ale unui om timpuriu necunoscut anterior. Înșelătoria a fost demonstrată definitiv abia în 1953, la 41 de ani de la presupusa descoperire.
 

paleontolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. paléontologue)

1. specialist în paleontologie.
2. om de știință care studiază rămășițele și alte urme fosilizate ale viețuitoarelor din trecut.
 

panteon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panthéon, lat. Pantheon, gr. Pantheion)

1. templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani.
2. totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste.
3. clădire monumentală consacrată amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești.
4. (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor.
 

sesamoid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. sésamoïde)

1. I. care seamănă cu susanul, cu semințele de susan; (înv.) sezamoid.
2. (anat.) oase ~e = oase mici care se găsesc mai ales în apropierea articulațiilor și în grosimea tendoanelor; sunt rămășițe ale ligamentelor calcificate, motiv pentru care nu sunt toate considerate parte integrantă a scheletului uman.
3. II. (anat.) oscior al carpului și al tarsului care seamănă cu semințele de susan.
 

superstiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superstition, lat. superstitio)

1. credință primitivă, bazată pe rămășițe ale animismului și magiei, în spirite bune sau rele, miracole, farmece și vrăji, în semne prevestitoare, numere fatidice etc.