amputație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amputation, lat. amputatio)

1. acțiunea de a amputa; amputare, amputat.
2. operație care constă în separarea unei părți sau a întregului membru de corp.
3. îndepărtarea chirurgicală a unui organ, a unui viscer sau a unui țesut.
4. malformație constând în lipsa sau dispariția unui organ util.
5. (var.) (înv.) amputațiune.

ciclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclone)

1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru și masele de aer au mișcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale.
2. vânt foarte violent, uragan.
3. aparat pentru separarea particulelor materiale (semințe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forței centrifuge.
4. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise.

cimol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Zymol)

1. produs rezultat din leșia obținută după separarea celulozei de molid.

cobol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. cobol)

1. limbaj de programare la calculatoarele electronice, pentru aplicații cu caracter economic, prin separarea datelor și a instrucțiunilor în secțiuni distincte.

cupă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupe)

1. (croitorie) tăietură, croială.
2. (la jocul de cărți) tăierea, separarea cărților în două părți.

cupelație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coupellation)

1. procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereuri bogate în plumb prin oxidarea și separarea plumbului sub formă de litargă.