Dictionar

aster

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aster)

1. (bot.) plantă erbacee decorativă, cu flori colorate în diferite tonuri de roz și violet, și care seamănă cu o stea; (pop.) steluță.
2. (biol.) figură în formă de stea a cromozomilor în cariochineză; astrosferă.
 

ASTER-, ASTERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. aster, eros „stea”)

1. „stea, asterisc, steluță; stelar, stelat”.
 

starletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. starlette, engl. starlet)

1. tânără actriță de film care visează să devină vedetă; debutantă în cinema; vedetă în devenire.
2. tânără actriță de cinematograf apreciată mai mult pentru farmecul decât pentru talentul ei; (fam.; depr.) steluță.
 

ASTERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. aster, eros „stea”)

1. „stea, asterisc, steluță; stelar, stelat”.