Dictionar

acantoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthose, cf. gr. akantha „spin”)

1. (med.) boală de piele prin îngroșarea epidermei.
2. (dermat.) îngroșare patologică a stratului malpighian.
 

autopelagic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autopélagique)

1. (despre organisme) care trăiește permanent în stratul superior al apelor mării.
 

binder

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Binder)

1. strat de beton asfaltic care face legătura între fundația unui drum și stratul de uzură.
 

biter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beater)

1. piesă la o batoză sau combină de cereale păioase, care dirijează și uniformizează stratul de material ce intră în aparatul de tăiere.
 

carbonitrurare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (carbonitrura)

1. procedeu de cementare a oțelului prin introducerea simultană a carbonului și azotului în stratul superficial al unei piese.
 

cementa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cémenter)

1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora.
2. a obtura canalul unui dinte cu cement.
3. a fixa cu cement protezele pe dinți.