Dictionar

corona

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. corona, fr. couronne)

1. tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductelor aflate la înaltă tensiune.
2. formațiune anatomică cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca niște raze.
 

coronal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coronal, lat. coronalis)

1. adj., s. n. (os) care formează partea anterioară a craniului.
2. adj. referitor la coroana solară.
 

coronament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couronnement)

1. ornament care încunună o mobilă, o poartă etc.
2. partea superioară a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etc., din piatră cu forme geometrice regulate.
3. totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure.
 

coronar 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coronaire, lat. coronarius)

1. (despre vase sangvine) care înconjură, ca o coroană, un organ, pe care îl irigă.
2. artere ~e (și s. f.) = cele două artere care se desprind din artera aortă, vascularizând inima; marea venă ~ă = venă care drenează sângele venos al inimii.
 

coronar 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. coronarius)

1. pentru facerea unei coroane.
2. (ant.) aur ~ = dar făcut de provinciali generalilor încoronați în triumf.
 

coronarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coronarien)

1. adj. referitor la vasele coronare.
2. s. m. f. suferind de coronarită.
 

coronarită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coronarite)

1. inflamație a arterelor coronare.
 

angină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (expr.) ~ pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor.
3. (var.) (pop.) anghină.
 

cardiopexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardiopexie)

1. metodă chirurgicală pentru revascularea miocardului în insuficiența coronariană organică.
 

CORON-, CORONO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. coron/o/-, cf. lat. corona, gr. korone „cioară”)

1. „coroană, coronarian; cioc de cioară”.
 

coronar 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. coronarius)

1. pentru facerea unei coroane.
2. (ant.) aur ~ = dar făcut de provinciali generalilor încoronați în triumf.
 

coronarian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coronarien)

1. adj. referitor la vasele coronare.
2. s. m. f. suferind de coronarită.
 

coronarită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coronarite)

1. inflamație a arterelor coronare.