OK
X
cupaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coupage)
1.
amestecare
a
varietăților
de
vin
în
vederea
obținerii
aromei,
a
buchetului
și
a
unui
anumit
gust;
amestec
al
siropului
cu
concentratul
de
citrice;
cupajare.
cupajare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cupaj)
1.
operație
de
amestecare
a
mai
multor
varietăți
de
vin,
după
anumite
metode,
în
vederea
obținerii
unui
anumit
tip
de
vin;
amestecul
astfel
obținut;
cupaj.
2.
(depr.)
acțiune
de
falsificare
a
unui
produs
lichid
cu
o
materie
de
valoare
mai
mică;
adăugarea
de
apă
la
un
lichid.
decupaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. decoupage)
1.
decupare.
2.
(cinem.)
operație
constând
în
detalierea
scenariului
pe
secvențe
și
cadre,
cu
toate
indicațiile
tehnice
respective.
3.
scenariu
regizoral.
ancoșă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. encoche)
1.
crestătură
de
dimensiune
redusă
sau
tăietură
mică.
2.
decupaj
utilizat
pentru
reperare;
marcaj
servind
drept
reper.
3.
(cinema.)
decupare
pe
marginea
filmelor
cinematografice,
care
acționează
dispozitivul
de
schimbare
a
iluminării
în
porțiunea
mașinii
de
copiat.
4.
(electronică)
canal
într-o
piesă
metalică
pentru
a
introduce
conductorii
electrici.
cupajare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cupaj)
1.
operație
de
amestecare
a
mai
multor
varietăți
de
vin,
după
anumite
metode,
în
vederea
obținerii
unui
anumit
tip
de
vin;
amestecul
astfel
obținut;
cupaj.
2.
(depr.)
acțiune
de
falsificare
a
unui
produs
lichid
cu
o
materie
de
valoare
mai
mică;
adăugarea
de
apă
la
un
lichid.
dantelură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dentelure)
1.
ornament
arhitectonic
compus
din
zimți
etc.
2.
decupaj
în
formă
de
dinți;
(prin
ext.)
decupare.
3.
totalitatea
crestăturilor
de
pe
marginea
frunzelor.
decupat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (decupa)
1.
acțiunea
de
a
decupa
și
rezultatul
ei;
decupare,
decupaj.
2.
tăiere
dintr-un
întreg;
(desprindere
prin)
tăiere
de-a
lungul
unui
contur
sau
model
precis.