Dictionar

decupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. découper)

1. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg.
2. tr., refl. a (se) detașa (I, 1).
 

decupaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. decoupage)

1. decupare.
2. (cinem.) operație constând în detalierea scenariului pe secvențe și cadre, cu toate indicațiile tehnice respective.
3. scenariu regizoral.
 

decupat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (decupa)

1. acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupare, decupaj.
2. tăiere dintr-un întreg; (desprindere prin) tăiere de-a lungul unui contur sau model precis.
 

decupat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. découpé)

1. tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte.
2. pantofi ~ți = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă.
 

decupator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (decupa + -tor)

1. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi.
2. s. n. mașină de decupat.
 

alfabetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidență care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
 

ancoșă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encoche)

1. crestătură de dimensiune redusă sau tăietură mică.
2. decupaj utilizat pentru reperare; marcaj servind drept reper.
3. (cinema.) decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat.
4. (electronică) canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici.
 

dantelură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dentelure)

1. ornament arhitectonic compus din zimți etc.
2. decupaj în formă de dinți; (prin ext.) decupare.
3. totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor.
 

decupaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. decoupage)

1. decupare.
2. (cinem.) operație constând în detalierea scenariului pe secvențe și cadre, cu toate indicațiile tehnice respective.
3. scenariu regizoral.
 

decupat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (decupa)

1. acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupare, decupaj.
2. tăiere dintr-un întreg; (desprindere prin) tăiere de-a lungul unui contur sau model precis.
 

decupator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (decupa + -tor)

1. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi.
2. s. n. mașină de decupat.