Dictionar

asorta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assortir)

1. tr. a așeza la un loc diferite lucruri pentru a forma un tot armonios.
2. a aproviziona (un magazin) cu mărfuri variate.
3. refl. a se potrivi, a se armoniza.
 

asortabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (asorta + -bil)

1. care poate fi asortat, potrivit (la mărime, la culoare, la calitate).
 

dezasorta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. désassortir)

1. a face ca magazinele să rămână lipsite de sortimente variate de mărfuri.
2. a desperechea (ceva asortat).
 

asortabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (asorta + -bil)

1. care poate fi asortat, potrivit (la mărime, la culoare, la calitate).
 

bariolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bariolé)

1. însemnat cu benzi de culori asortate bizar; pestriț, bălțat.
 

cola 3

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coller)

1. tr., refl. a (se) combina, a (se) asorta.
2. refl. a se împreuna; a trăi în concubinaj.
3. (despre îmbrăcăminte) a se lipi de corp.
 

compleu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complet)

1. costum compus din două-trei piese asortate; complet (3).
 

dezasorta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. désassortir)

1. a face ca magazinele să rămână lipsite de sortimente variate de mărfuri.
2. a desperechea (ceva asortat).
 

inasortabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inassortable)

1. nu poate fi asortat cu ceva.