Dictionar

pisălogi

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (din pisălog)

1. a deranja întruna, repetând insistent același lucru; a necăji; a pisa; a plictisi.
2. (var.) (reg.) a pisălugi.
 

gureș, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (gură + -eș)

1. (despre persoane) care vorbește mult, bun de gură, guraliv.
2. (despre păsări) care ciripește mult, care ciripește întruna.