sfrijitură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (sfriji + -tură)
Etimologie: (sfriji + -tură)
1. om mic, slab și pipernicit; chircitură, (reg.) pipirig.
2. om (sau animal, plantă sau parte a corpului lor) care s-a oprit din creștere sau a degenerat; chircitură, slăbătură.