Dictionar

sugrumător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sugruma + -ător)

1. care sugrumă; care suprimă, care nimicește.
2. (fig.) care apasă, care copleșește; sufocant.
 

strangulator

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (strangula + -tor)

1. s.m.f. persoană care sugrumă.
2. adj. care strânge, sugrumă; sugrumător.
 

sufocativ, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (sufocat + -iv)

1. (despre respirație) care este însoțit de senzația de sufocare; sugrumător.