Dictionar

sufocant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suffocant)

1. care sufocă; care provoacă sufocare; care interferează cu sau provoacă pierderea respirației; asfixiant.
 

amoniac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniac)

1. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul.
 

asfixiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asphyxiant)

1. (gaz) care provoacă asfixie; sufocant.
 

clor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlore)

1. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, decolorant și dezinfectant.
 

cloropicrină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chloropicrine)

1. derivat nitrat al cloroformului, folosit ca gaz de luptă sufocant și lacrimogen și pentru distrugerea rozătoarelor.
 

fluorfosgen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fluorphosgène)

1. substanță toxică sufocantă, de luptă.
 

irespirabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irrespirable, lat. irrespirabilis)

1. (despre aer, atmosferă) care nu poate fi respirat; sufocant.