Dictionar

debusola

Parte de vorbire:  vb. tr., intr.  
Etimologie: (fr. déboussoler)

1. a-și pierde busola; a face pe cineva să nu mai știe unde se află; a (se) dezorienta.
 

debusolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déboussolé)

1. descumpănit, dezorientat.