OK
X
încercelat, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (în- + cercelat)
1.
(despre
coarne)
răsucit
de
mai
multe
ori;
cercelat.
2.
împodobit
cu
cercei;
cercelat.
cercelare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cercela)
1.
dare
a
formei
de
cercel;
cercelat,
încercelare,
încercelat.
2.
împodobire
cu
cercei;
cercelat,
încercelare,
încercelat.