Dictionar

certificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. certifica)

1. acțiunea de a certifica și rezultatul ei; certificație.
 

certificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. certification)

1. acțiunea de a certifica în scris; certificare; (concr.) certificat.
2. (var.) certificațiune.
 

subiscălire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (subiscăli)

1. certificare prin semnătură; iscălire, semnare, subscriere, subsemnare.
2. (var.) subtiscălire.