Dictionar

DIASTEM(O)-, DIASTEMAT(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. diastém/o/-, diastemat/o/-, cf. gr. diastema, -atos)

1. „interval, distanță”.
 

diastemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diastème)

1. fisură congenitală.
2. spațiu anormal între dinții incisivi frontali; strugăreață.
3. (geol.) interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor.
 

diastematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diastématique)

1. notație ~ă = sistem de notație muzicală simplă, fără indicații asupra duratei sunetelor.
2. glandă ~ă = glandă interstițială a testiculului; insuficiență ~ă = insuficiență a acestei glande.
 

DIASTEMATO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. diastema, -atos „interval, distanță)

1. „fisurare, despicare, separare”.
 

DIASTEMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. diastema „interval, distanță”)

1. „spațiu, distanță”.
 

diastemometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diastémométrie)

1. ansamblu de procedee și metode pentru măsurarea indirectă a distanțelor cu ajutorul telemetrelor și tahimetrelor.